Poezie Gand larg

Nu-Ti spun mai mult...

Dar Te cuprind

Acolo, unde-n vremi strabune

Minutele-n Etern se-extind.

Stam toti genezici strabatand

Tacerea-ntinderii de ape

Vedem Cuvantul lacrimand

In colturi de clipiri de pleoape...



Ingenuncherea limitarii,

Privirile necutezande,

Cand vor primi-n reintegrare

Chipul iubirii Tale blande ?!

Ce infinit de emisfere!

Cate destine infasori!

Ce dezlegare de mistere

Din inaltimi Tu ne cobori.



Te-as regrai in forme vii

Sub orizonturi de cununa...

Dar vorbele imi sunt pustii

Si teoriile-o minciuna.

Iar in plimbari de vanturi reci

Eu soapta lui invat s-ascult

Si pasii-Ti simt pe unde treci...

Nu-Ti spun mai mult...