Poezie Voi veghea asupra

(Psalm 39)

Voi veghea asupra drumurilor mele -

Îmi ziceam - şi ca să nu păcătuiesc

Voi închide gura la cuvinte rele,

Limbii îi voi pune frâul s-o strunesc.



Mut am stat măcar că sufeream întruna,

De durere multă inima-mi ardea,

Ca durerea asta nu era nici una

Şi un foc lăuntric tot mă mistuia.



Nu ştiu când mi-e dusă vremea şi nici unde,

Care e sfârşitul vieţii mele-am zis,

Care mi-e măsura zilelor, răspunde,

Spune-mi Doamne, câte zile mi-ai fost scris?



Care e lungimea zilelor aceste? -

Cât un lat de palmă-s, singur pe pământ

O suflare, omul, o suflare este

Cum o umbră umblă şi se pierde-n vânt.



Se frământă, Doamne, uită şi de Tine,

Pentru el nu este noapte şi nici zi,

Avuţii adună şi nu ştie cine

Le-a lua şi-n lume le va risipi.



Acum spune-mi, Doamne, care mi-e măsura?

Eu mă-ncred în Tine şi nădăjduiesc

Nu-ndrăznesc cuvinte să rostesc cu gura,

Ca un mut stau, Doamne, ca să nu greşesc.



Tu lucrezi şi mâna Ta mă mântuieşte -

Un pribeag cum fost-au şi părinţii viu

Să Te rog: la mine, Doamne, Tu priveşte

Până nu m-oi duce ca să nu mai fiu...



Amin!