Poezie Veniţi, popoare!

Veniţi, popoare, veniţi!



Aşa vorbeşte Dumnezeu:

V-am dat ce-aveam mai bun în cerul Meu,

ce-aveam mai bun,

ce-aveam mai scump,

ce-aveam mai drag.



Voi eraţi ca nişte oi a' nimănui.

Fiecare îşi vedea de drumul lui.

El povara tuturor a purtat.



Nu puteam să vă mai iert, nu puteam.

Altă cale pentru voi nu aveam.

L-am jertfit pe Fiul Meu, l-am jertfit.



Voi nu puteţi să ştiţi cu ce durere

L-am părăsit pe drumul spre Calvar.



Veniţi, popoare, veniţi!

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:

V-am dat ce-aveam mai bun în cerul Meu.

V-am dat pe Fiul Meu,

pe singurul Meu Fiu! pe singurul Meu Fiu!



Iată, două mii de ani au trecut.

Solii Mei pământu-ntreg l-au străbătut.

Azi e cea din urmă zi când vă chem.

Iată-n ceruri Fiul Meu preaiubit

stă cu trâmbița în mâini pregătit,

în adânc o gură neagră s-a deschis.



Veniţi, popoare, veniţi!



Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:

Cuvântul ultim e cuvântul Meu.

Veniţi în ceasul cel din urmă,

azi, veniţi!



Veniţi, popoare, veniţi!