Poezie Via Domnului

(Isaia 5:1-7)

Prea Iubitul meu avea o vie frumoasă

Avea o vie pe o câmpie mănoasă.

I-a săpat pământul şi l-a curăţat

A sădit în el viţe alese şi la lucrat

Ca un gospodar El a îngrijit

Ca un gospodar cu grijă a muncit

Şi trăgea nădejdea struguri buni că are

Dar s-au făcut sălbateci, pe orice cărare.

”Ş-acum” Domnul zice. Spune El aşa:

”Judecaţi voi între Mine şi via Mea

Ce aş fi putut face viţei Mele şi n-am făcut

Pentru ce struguri sălbateci a făcut?

Acum voi spune viei Mele ce am să fac

Îi voi smulge gardul, am să îl desfac

Păşunată via fie, să fie păşunată

Voi lăsa în picioare a fi călcată

O voi pustii - nu va mai fi curăţită

Spini şi mărăcini vor creşte, fi-va pustiită

Norilor voi da poruncă ca şi ei să stea

Voi porunci norilor să nu ploaie peste ea.

Via Domnului, este casa lui Israel, grăiesc

Şi bărbaţii lui Iuda viţa ce-o iubesc”.