Poezie Veste aduc din veşnicie

Trei păstori cu turme stau

Oile şi le păşteau

Într-un câmp deschis, afară

Stăteau strajă de cu seară

Cum stăteau lumină mare

Ei văzură că apare

Înger din cer a sosit

Slava lui a strălucit

Se înfricară atunci păstorii

Când să dea afară zorii

Îngerul însă a zis:

“Eu sunt îngerul trimis

NU vă înfricaţi aşa

Astăzi ştire vă voi da

Veste aduc din veşnicie

Va fi mare bucurie

Astăzi vouă vi s-a născut

Hristos fără început

Astăzi în acest popor

S-a născut Mântuitor

Azi la David în cetate

Sunt semnele arătate

Iată cum voi Îl veţi şti

Înfăşat Prunc veţi găsi

În scutece înfăşat

Într-o iesle e culcat

I-o casă de trecători

Şi la cei ce sunt păstori”

Deodată în lumină.

Oaste începu să vină

Mulţime, oaste cerească

Dumnezeu să preamărească

Oastea cerului cânta

Neîncetat ea lăuda

Lăuda pe Creator

C-a trimis Mântuitor

“Domnului slava să fie

Pace între oameni fie

Slavă-n locuri preaînalte

Orice inimă să salte”



După ce cor auziră

Spre cetate ei porniră

Ei să vadă ce s-a spus

Să găsească pe Isus

Grăbiţi s-au dus, aşa scrie

Ş-au găsit-o pe Marie

Pe Iosif şi Prunc culcat

Într-o iesle şi-nfăşat

După ce Prunc au privit

Atunci au mărturisit

Ce de prunc li se vorbise

Şi ce Dumnezeu promise.

Toţi acei ce acolo au stat

Mult ei tare s-au mirat

Ce păstorii ei spuneau

Pe Dumnezeu preamăreau.

Maria păstra cuvinte

Ce-auzise mai înainte

Se gândea-n inima ei

La Isus băiatul ei.

Păstorii apoi s-au dus

Lăudând Tatăl de sus

Pentru toate ce-au văzut

Şi să creadă i-a făcut.