Poezie Vacanţa

„El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi” (Apocalipsa 21:4)



Am trecut examenul cu bine.

S-a sfârşit serbarea cu-al ei treapăt.

După-atâta muncă şi suspine,

Am luat vacanţă fără capăt.



Ochii noştri, de şcolari sfielnici,

Scaldă-se în lacrima iubirii.

Nu mai suntem oamenii vremelnici,

Ci plutim în slava nemuririi.



Toate-s noi: şi cerul şi pământul.

Viaţa însăşi s-a-nnoit. E alta.

Alergăm cu sufletele-n vântul înnoirii.

Duhul e unealta.



Lângă noi, Isus, Învăţătorul,

Lacrima ne-o şterge şi ne-arată

Toate frumuseţile, ce dorul

A visat să le cunoasc-odată.



— Bucuraţi-vă, copii, de cele

Pregătite vouă moştenire!

În vacanţa-mpărăţiei Mele

Nu mai e nici plâns, nici tânguire...



Iată, Râul Vieţii, nu departe,

Izvorând din Scaunul Domniei;

Apa lui e-o apă fără moarte,

Vadul lui e vadul veşniciei.



Bucuraţi-vă, copii! Vacanţa

E răsplata luptei înţelepte —

Căci, prin luptă, aţi păstrat speranţa

Unei lumi mai bune şi mai drepte…



Glasul lui Isus e ca mireasma

Florilor, din Raiul în splendoare;

Peste noi şi-au strâns catapeteasma

Miile de veacuri viitoare.



Ne-mbătăm de haruri şi mistere.

Simţământul ce-l trăim e primul.

— Înainte de-a porni prin sfere,

Hai să vizităm Ierusalimul!...