Poezie Urare de nuntă

Şi-acum, când simţi în piept fiori

sub vălul de mireasă,

primeşte-n dar cu dulci fiori,

acest buchet cules în zori,

să fie floare între flori,

frumoasă.





Bogat să fie cuibul tău

de crini şi viorele.

Cu flori în gând să fii mereu!

Să-nveţi ce-i bun, să rabzi ce-i greu...

Şi să te-ncrezi în Dumnezeu

ca ele.





Să fii o harnică zorea

ce-n zori nu se dezminte.

Un nufăr alb, cu strai de nea.

O veselă magnolie.

Un ghiocel zâmbind abia,

cuminte...





Să fii cu cel legat prin dor,

crin alb păstrând credinţa.

Dar de-l mâhneşti cu-o vorbă-n zbor,

să simţi arzând în obrăjor

doi maci purtând în cupa lor

căinţa ...





Şi-oriunde-n lume vei umbla

S-auzi un glas de-acasă:

„Te rog din zări, fetiţa mea,

să fii pentru măicuţa ta,

O floare de nu-mă-uita

duioasă“.





Şi-apoi când veţi străbate-n lunci

Vânt greu ce-n drum se-aşterne,

cu Dumnezeu să fiţi şi-atunci,

deasupra văilor adânci,

voioşi ca două flori de stânci

eterne!