Poezie Triumful aşteptării

Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă!

El ştie că pe lume nimic zadarnic nu-i;

Că dincolo de truda şi jertfa clipei lui,

În taină, vremea ţese la sfânta biruinţă;

Că vuietele toate visează armonie,

Că... este o dreptate şi... trebuie să vie!



Talazuri năvălească! Vrăjmaşa lumii ură

Întunece viaţa în beznă de minciuni!

Copiii lui închidă-l în casa de nebuni!

Lovească-l orice mână! Hulească-l orice gură!...

El simte cum îi creşte în inimă o floare

Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.



Te-ai întrebat vreodată din ce undire-nceată

De lacrimi tăinuite se naşte un izvor?

De mii de ani în piatră loveşte răbdător,

Strop după strop s-o spargă...

Drum greu a fost... Dar iată!

În valuri de lumină, chemat de dorul mării

Un fluviu nou vesteşte:

Triumful aştepării!