Poezie Tinereţea

(cugetări versificate)

“Tinereţe, leagăn dulce care legeni har şi soare

Cine ştie-n lumea asta să te preţuiască oare!“

Traian Dorz



Iute ca un gând ea trece

Tinereţea mândră tare

Toate colorat ea face;

Vis edenic în visare.



Apa râurilor toate,

Florile, copacii, iară

Descresc, revin, făcând roate,

Tinereţea însă zboară.



Tinerilor! Vă spun vouă,

Adevăr ce-n lume este

Nu va spun o slovă nouă;

Omul nu îmbătrâneşte.



Însă trebuie să ştie

Viaţa cum să o trăiască

Vezi ce spune unul ţie

Care dă să-şi amintească.



“Nu deplâng nimic pe lume

Decât eu că nu -am ştiut

Tinereţea şi a ei nume

Până ele au trecut”.



Bucură-te-n tinereţe

De întreaga copilărie

Nu- îţi dau alte poveţe;

Să o trăiască cine ştie?