Poezie Tu eşti, Doamne...

M-am slujit de stele-ntotdeauna

Când am vrut la Tine să ajung

M-a vegheat din înălţime luna

Luminându-mi noaptea drumul lung.



Toate, Doamne, toate-s ale Tale

Tu le-ai pus acolo sus în cer

Ele doar mă însoţesc pe cale

Dar la semnul Tău se sting şi pier.



Din Lumina Ta, în ele, Tată

Ai lăsat să picure un pic

Şi mă rog dar, Doamne, niciodată

Nu vor fi mai mult decât nimic.



Sunt frumoase, le-ai creat anume

Pentru mine să le văd ca sunt

Dar şi ele-s, Doamne, tot din lume

Şi-s şi ele, Doamne, din pământ.



Pot să moară orişicând şi ele

Dar Lumina sufletului meu

Nu e nici din lună, nici din stele

Ci e de la Tine, Dumnezeu.



Sigur ca dorinţa-mi încolţeşte

Când le văd şi când în cer Te ştiu

Dorul meu când înspre Tine creşte

Ele-mi stau de martori că eşti viu.



Toate-s de folos şi-s toate bune

De m-ajută, Doamne să mai cresc

Lumea asta toată-i o minune

Şi mai mult prin lume Te iubesc.



Ai lăsat un semn în fiecare

Şi în toate străluceşti la fel

Muntele veghează lângă mare

Tot pământu-i, Doamne, un Betel.



Loc de taină şi odihnă sfântă,

Locul unde singur îmi vorbeşti

Stele, îngeri, lună, ceruri cântă

Tu eşti Doamne veşnic Cel ce eşti!...



(19.10.2003)