Poezie Te chem

Mă-ntorc să te aflu în visele mele

În somn mângâiată de tine să fiu

Din margini de ceruri sub ploaia de stele

Din margini de lume mă-ntorc să Te ştiu.



Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă

Cu mâinile-ntinse şi sufletul treaz

Şi-atunci când purta-vei povara cu trudă

O lacrimă caldă să-Ţi fiu pe obraz.



Te chem pentru mine, atinsă de vină

Cu luna în pleoape şi-o sta căpătâi

Te chem îmbrăcată în cer şi lumină

Învaţă-mă, Doamne, cuvântul dintâi!



Primeşte-mă, Doamne, primeşte şi pune

Cununa-nflorită pe creştetul meu

Când cerul va-ncepe prin stele să sune

Să stau printre ele să-Ţi cânt, Dumnezeu...



(06.06.2003)