Poezie Te bucură, Maria

Lângă mormânt, afară,

Maria hohotea;

Şi-un molcom vânt bătea

În noua primăvară...



O piatră răsturnată,

Mormântul trist şi gol.

O, marele pârjol

Va înceta vreodată



În inima Mariei,

Înfrântă de tristeţi?

Sfâşietoare ceti

Pun piedici bucuriei...



— Sărmană Magdalina

Cu sufletul de jar,

Ţi-e plânsul prea amar.

Nu-ntrezăreşti lumina



Zvâcnită peste moarte,

Din groapa cea de lut?

Te-ntoarce din trecut

Şi din dureri deşarte



Şi uită răstignirea

Şi rănile adânci...

O, pentru ce să plângi,

Când râde toată firea?



A înviat, Marie!

Isus a înviat!

Nu-L vezi înveşmântat

În haină aurie



Şi nu-I auzi pe cale

Nemuritorul mers?

Întregul univers

Îi cântă osanale...



Te bucură, Maria,

Cu cetele de sus,

Căci înviind, Isus

Ţi-aduce Veşnicia!



Te bucură, vesteşte,

Cântând şi tu, la fel:

— Isus, cerescul Miel,

A înviat! Trăieşte!