Poezie Și tu nu ştii

Te prind fiori, te simţi murdar...

Te-a prins păcatul la răscruce.

Şi tu nu ştii, copil fugar,

c-am fost lovit cu-atât amar

şi-am stat în locul tău pe cruce.



Te uiţi la Cer, te-ntorci zdrobit.

Nu-i nimenea să te-nţeleagă...

Şi tu nu ştii, n-ai auzit

că pentru tot ce-ai săvârşit

Eu am primit pedeapsa'ntreagă.



O, cât ai vrea să fii curat

şi să începi o viaţă nouă!

Şi tu nu ştii, tu n-ai aflat

că pentru tine Mi-am lăsat

străpunse mâinile-amândouă.



Ţi-a spus un duh neînţelept

că nu mai poţi găsi iubire.

Şi tu nu ştii că tot ce-aştept

e doar să vii să-Mi cazi la piept

cu un cuvânt de mulţumire...



Ce fericiţi sunt fraţii Mei,

toţi cei iertaţi de fapte rele.

Şi tu nu ştii, şi tu nu vrei

să-ntinzi doar mâna şi să iei

ofranda îndurării Mele.



O, vino dar! Te chem să vii,

să-ţi iei din mâna Mea cununa!

Şi-atunci vei şti ce azi nu ştii

c-ai fost al Meu din veşnicii

şi eşti al Meu pe totdeauna!