Poezie Sufletul

Motto:

“.. sufletul nostru va avea de ce să se felicite, când eliberat din acest întuneric, va vedea strălucirea nu cu o vedere slabă, ci va primi întreaga lumină şi va fi redat cerului, căruia îi aparţine... ” (Seneca)



Află că sufletul este acel care stă pe car,

Corpu-i carul, colivia care ai primit în dar

Vizitiu-i intelectul ce ţie-e dat să treci pârâul

Mintea ta să şti că este în limbajul nostru - frâul -.



Simţurile, ele sunt caii care te poartă în zbor,

Obiectul nu-i altceva, se numeşte drumuşor

Mai presus, nimic în lume ca şi suflet nu-i găsi

El este forma supremă, trăieşte de vei muri.



Mulţi de el nu pot s-audă, n-au cuvinte a le drege

De au auzit de suflet, totuşi nu-l pot a înţelege

De înţelegi suflet că este pe vecie-n lume dat

Statornic în trecătoare, nu mai eşti un întristat.



Sufletul mare şi sfânt, coborâtu-ţi-a în vine

Să cunoşti mai din-aproape, lucruri veşnice, divine

Substanţă-i ce dă viaţă, sfântă legătura a sta

Nedespărţit a fi omul chiar de originea sa….



Sufletul el stăpâneşte trecutul şi ce va fi

Natura-i în astă lume ea nu se poate privi

E stăpânul fericirii, veşnic care-i pus în noi

Lumină nepieritoare, din creaţie altoi