Poezie Sport duhovnicesc

„Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt” (1 Corinteni 9:26)



În şcoala noastră de Har,

Fiecare şcolar

Se ocupă, îndeaproape, cu sportul.

Nu-l înspăimântă efortul.



De dragul Veciei şi-al Raiului,

Pe verdele plaiului

Sau pe piscuri de viaţă, abrupte,

Ne antrenăm în alergări şi lupte.



Zi şi noapte privim numai sus.

Ţinta o ştim: e Isus.

În urmă rămân amintiri, oseminte

— Noi alergăm înainte...



Ne macină dorul şi visul, într-una:

— Uite, cununa, cununa!

Cu inima smulsă pierzării,

Noi alergăm pentru premiul Chemării.



Dar luptele noastre, aprinsele?

Cum gem, învinsele

Patimi şi gânduri şi vreri!

Azi suntem mai tari decât ieri!



Luptăm fără teamă! Degeaba-i oftatul!

Nu va birui Păcatul!

În lupta cu trupul, cu carnea, cu firea,

Ne-nalţă, spre cer, Nemurirea...