Poezie Soţia

(Prov. 31:10-31)

"Cum e soţia, aşa-i şi gospodăria”

Cănakya,



Cine poate a găsi

Femeie cinstită a fi?

Mai de preţ ea mi se pare

Ca orice mărgăritare.



De venit lipsă nu duce

De multe ea dă s-a apuce

Bine face, rău nu vrea

Nici o zi din viaţa sa.



De in, lână rost ea face

Harnic lucră-n multe ace

Ea-i corabie de negoţ

Aduce pâinea la toţi.



De cu noapte scoală sus

Mâncare la toţi a pus

Ea este chibzuitoare

Lucru dă la slujitoare.



La ogor ea dă gândit

Şi-l cumpără negreşit

S-apoi alta să se ştie

Din muncă-şi sădeşte vie.



Mijloc cu putere-i este

Braţele îşi oţeleşte

Ea vede ea de la sine

Că munca îi merge bine.



Noaptea toată lumina

Nu se stinge de la ea

Pe furcă ea mâini a pus

Degetele-i sunt pe fus.



Ea dacă a auzit

Ajută nenorocit

Braţul său nu e ferit

Ea ajută cel lipsit.



De zăpada frică n-are

Casă îmbrăcată are

Ea învelitori îşi face

De în şi de care-i place.



Bărbat bine-i e văzut

La porţi de are şezut

Cingători care se închinge

Cămăşi face ea şi vinde.



Cu tărie-i şi cu slavă

Îmbrăcată-i ea suavă

Nu-i frică de ce-o veni

Râs pe faţă-i va ieşi.



Ea deschide gura sa

În ea e înţelepciunea

Plăcută învăţătură

Are pe limbă şi gură.



Ce în casă se petrece

Toate prin mine-i vor trece

Are o iubire adâncă

Lenevia n-o mănâncă.



Fii ei o fac iubită

Ea numită-i fericită

Bărbatul când dă-n sculat

Îi aduce lăudat.



“Multe fete, multe tare

Au cinstită ca purtare

Dar din toate chiar şi zeci

Tu pe toate le întreci”.