Poezie Sonet

Din nou coboară-Te-ntre noi, Isuse

Căci iarăşi turma Ta e rătăcită

Şi iar se-ntinde noaptea cea cumplită

A vechii uri, de Tine-atunci răpuse.



De-abia se mai zăreşte ca prin sită,

A mântuirii stea. Dar cât de sus e!

Se îndepărtează parcă... Cine spuse

Căci stingerea ni-i singura ursită?



O, vino, iubitorule de oameni,

În sufletul bătrânei lumi să sameni

Din nou credinţa cea nemuritoare..



Cunoaşte-L vom? Pleca-vom fruntea oare

Când întinzându-Şi mâinile amândouă

Asupră-ne, va zice: ”Pace vouă!”?