Poezie Solul Golgotei

(sonet)

Isus veni şi-n casa mea-ntr-o seară:

Era-ntr-un tainic şi suav apus

Şi-am stat în casă singur cu Isus

Şi-afară era o blondă primăvară.



Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clară

Că oamenii sunt buni, deşi L-au dus

Să-L bată-n cuie pe Golgota sus,

Fiindcă I-a iubit din cale-afară.



Şi mi-a mai spus că poate fi iertat,

Chiar Iuda, ce-L vându c-un sărutat,

Ca să-şi sporească cu treizeci, arginţii.



Apoi plecând, din prag mi-a spus aşa:

Comoara sufletului, ca şi-a minţii

E să iubeşti pentru-a putea ierta.