Poezie Singura iubire

Când mi se coboară îngerii şi-mi scaldă

Inima umbrită şi-n tăceri culcată

Dinspre veşnicie mă cuprinde caldă

Singura iubire ce s-a dat vreodată.



Ochiul mi se-nchide şi-mi sporeşte iară

Gura în cuvinte puse pentru cină

Cade la răstimpuri lacrimă de vară

Împletind în gene fire de lumină.



Până nu se naşte singurul ce ştie

Să mă dăruiască şi să mă alinte

Toata rugăciunea-i o făclie vie

Până nu se naşte Cel de mai ’nainte.



Când mi se cobora îngerii să vadă

Inima de poate-n răsărit să iasă

Risipiţi în palme fluturi de zăpadă

Au rămas acolo înflorind o casă.



(22.04.2004)