Poezie Să nu-ţi uiţi legământul!

Să nu-ţi uiţi legământul, să nu ţi-l uiţi, îţi spun

că-ai să-l regreţi odată plângând ca un nebun

şi-ai să străbaţi pustiuri topindu-ţi ochii goi;

dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii 'napoi.



Să nu-ţi uiţi datoria spre Sfântul Dumnezeu,

că nu-i o altă vină s-o ispăşeşti mai greu

şi-ai să boceşti odată cu sufletul arzând;

dar vremea ta trecută n-o mai întorci nicicând.



Să nu-ţi uiţi aşteptarea acelor ce te plâng,

că ai s-o simţi ca jarul arzându-ţi sânul stâng

şi-ai ocoli pământul să poţi afla pe-acel

ce ţi-ar ierta păcatul, să poţi să scapi de el.



Să nu uiţi niciodată ce-i unic şi divin,

căci toată viaţa-n urmă ţi-o vei 'neca-n venin,

dorindu-ţi orice moarte, pe zi de mii de ori —

nici suportându-ţi viaţa, şi nici putând să mori.



...Ci ţine-ţi legământul şi dragostea frumos;

aşa să mergi cu ele în faţa lui Hristos.

Când mulţi se duc în Iadul amarelor mustrări,

tu 'nalţă-ţi legământul spre veşnice cântări.