Poezie Să-I mulţumesc, mă simt dator!

Când îmi îndrept puţin privirea

La tot ce am în jurul meu,

Mă simt dator, cu mulţumirea

Să mă întorc spre Dumnezeu.



Că tot ce-am întâlnit în cale

Şi tot ce încă întâlnesc,

E opera iubirii Sale...

Eu pentru asta-I mulţumesc!



Când văd un firişor de iarbă,

O floare simplă când privesc...

Un crin din câmp în haină albă...

Mă simt dator să-I mulţumesc!



Când lanuri văd cu spice pline,

Privind la mlădierea lor,

Văd pâinea zilelor de mâine...

Să-I mulţumesc, mă simt dator!



Iar când în clipe de-nserare

Văd bolta cerului senin,

Cu candelabru-n tremurare...!

Eu vreau să-I mulţumesc deplin.



Şi pentru freamătul pădurii,

Şi pentru murmur de izvor,

Şi pentru tainele naturii,

Îi mulţumesc! Îi sunt dator!



*

Sub semnul de recunoştinţă,

'Nainte-Ţi, Doamne, mă închin...

Eu vin din suflet cu credinţă,

Pios să-Ţi mulţumesc deplin!



O, şi-ntr-o sfântă dimineaţă,

Când tainic zorii se ivesc,

De tot ce-am întâlnit în viaţă

Şi-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.