Poezie Saul

Din seminţia cea mai ne-nsemnată

Şi de curând lovită de război,

Un tânăr-nalt, curat şi fără pată,

Lupta cu pământeştile nevoi.



Neobosit pe calea ascultării,

Tot căutând măgarii rătăciţi,

Găsi uleiul binecuvântării,

Duh nou şi tron peste israeliţi.



Chiar dacă Israel a necinstit

Pe Domnul, căutând un împărat,

El nu i-a părăsit. Deşi jignit,

În providenţa Sa i-a ascultat.



Le-a dat pe Saul cel smerit, ascuns,

Ce-atât de mic era în ochii săi.

Cu suflet nobil şi cu zel nespus,

El i-a scăpat de amoniţii răi.



O, dacă Saul rămânea smerit,

Cinstind porunca, nu părerea sa,

Dar la-ncercare el a îndrăznit

S-aducă jertfa ce nu se cădea.



Apoi, mânjit de-a sa nepocăinţă,

A poruncit un post necugetat,

Crezând că Domnul va schimba sentinţa,

Lăsându-se prin post înduplecat.



Fanatic, el lipsi pe toţi de mierea

Pe care-o pregătise Dumnezeu.

Dar prinţul Ionatan, primi puterea

Credinţei, izbăvind poporul său.