Poezie Rugaciune (52)

Nu tai piatră să-ţi ridic minune,

Îţi cioplesc un templu din plăpând:

Sus pe limpezi stâlpi de rugăciune

Bolţi de dor sub turle mari de gând.



Din căţuia gurii stinse piere

Adierea unui fum de grai.

Calc pe marginile sufletului... sfere

De tăcere, pârtii către rai…



Curg încremenit. De ce m-aş teme?

Către Tine trece un singur vad.

Doar un pas afară din tărâm şi vreme

Şi-n prăpăstiile liniştilor cad.



Inima cu sânge-n amurgire

A rămas pe-un ţărm fără talaz

Şi pornesc prin vasta mea neştire

Să Te caut cu antene de extaz.