Poezie Pomul Crăciunului

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu -

Pădurea iarna doarme, c-aşa vrea Dumnezeu.



Şi numai câte-un viscol o bate uneori,

Şi plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.



Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier

În noaptea asta însă vin îngerii din cer.



Şi zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad

Şi cântă-ncet; şi mere şi flori din sân le cad.



Iar florile s-anină de ramuri până jos

Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!



Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,

Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.



Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,

Dar uite ce-ţi trimise dintr-însa Dumnezeu.



Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,

Aşa cum a găsit-o, cu flori şi jucării.



Departe într-un staul e-n faşe-acum Isus,

Şi îngerii, o, câte şi câte I-au adus.



Dar El e bun şi-mparte la toţi câţi Îl iubesc,

Tu vino, şi te-nchină, zi: ”Doamne-Ţi mulţumesc!”.