Poezie Până nu-ţi zideşti căldura

Până nu-ţi zideşti căldura

Inimii la temelii,

Zidurile se dărâmă

Vetrele-ţi rămân pustii.



Până nu-ţi îngraşi cu lacrimi

Glia-n care-ai semănat,

Neîncolțită-ți stă sămânţa

În pământul dezgheţat.



Până nu-ţi uzi cu sudoarea

Frunţii tale-orice răsad,

Florile uscate-ţi pică

Roadele necoapte-ţi cad.



Până nu-ţi îngropi comoara

Ce te ţine mai legat,

Aripile-ţi zac lăsate

Duhu-ţi geme subjugat.



Până nu-ti jertfeşti fiinţa

Pe al slujbei tale altar

Orice flacără se stinge

Orice-avânt recade iar.



Frate, nu-ţi cruţa fiinţa,

Ci jertfeşte-o curajos

Dacă vrei să nalţi statornic

Templu vrednic de Hristos.