Poezie Primăvara

Atâtea păsări cântătoare

atâtea flori în lung şi-n lat!

Ori nu-s acestea toate oare

spre slava Celui Înviat?



Ce înţelept şi prin ce lege

aduce-atâtea frumuseţi,

de nu nemuritorul Rege

maestrul făuritor de vieţi?



Un ghiocel din muşchi se-arată

şi-un strop de rouă dă-n vileag.

Nu-i oare lacrimă curată

de bucurie şi de drag?



Mireasma dulce şi jilavă

din liliac şi din salcâm

ce-i alta decât imn de slavă

către-al tăriilor tărâm?



Ce vrea să spună fulguirea

ce-mbracă ramuri de cireşi,

de nu-i în ea neprihănirea

celui Ales între aleşi?



Sub soarele ce se răsfrânge

lalele roşii ies pe grui.

Nu-s oare stropii cei de sânge

ce-au picurat sub paşii Lui?



Iar când se-nalţă-ntre boschete

narcise galbene în zori,

nu-s oare tainice trompete,

nu-s oare crainici vestitori?



Atâtea păsări cântătoare

atâta soare revărsat!...

Ori nu-s acestea toate oare

un larg

"CRISTOS A ÎNVIAT!" ?