Poezie Piramida

Ce multe ne învaţă piramida

din partea 'Nvăţătorului suprem!

Stătea ascunsă-n piatră crisalida,

o taină așteptând un Nicodem.



Pe cei smeriţi ce pătrundeau să fure,

cu mâna goală i-a zvârlit din sân,

Dar fără margini vrea să se îndure

de cei ce văd în piatră pe Stăpân.



Urcând de pe pământ spre nehotare

să puie mijlocirea într-un chip,

pe patru muchii ea purtă sub soare

o cruce în pustia de nisip.



Din patru culmi şi Biblia ne-aşteaptă

pe-ntâiul prag, ce-i lesne tuturor.

Ca să urcăm apoi din treaptă-n treaptă

spre Unul Nevăzut, dar Văzător!



Ce multe ne învaţă piramida

pe cei ce scriem pentru Har un vers!

Pe cei ce-n inimă purtăm firida

în care dibuim un univers.



Keops şi magii aşteptau Scriptura.

Şi un izvod a fost din Rai adus.

Ce e ceresc, ideea şi măsura,

nu-s de la noi, ci ni se dau de sus.



Şi-apoi ce dârz au stăruit pietrarii

ducând desăvârşirea spre atom.

Ce-i omenesc se-opreşte în fruntarii,

dar fiecare treaptă are-un om.



O, de-am putea şi noi cuprinde gânduri

ca în desenul piramidei pur,

cu nici o piatră răzvrătită-n rânduri,

cu nici un colţ mai moale său mai dur.



O, de-am cuprinde slăvile în haine

şi gândul veşniciei într-un unghi!

Din miezul labirintului de taine

să scoatem simplitate de triunghi!



În şase zile a lucrat Sublimul.

Şi-n şase zile-a frânt pe Belzebub.

Dar ce va fi-n etern Ierusalimul

când piramida Lui va fi un CUB!