Poezie Păcatul lui Moise

Bătrânul Moise, când s-ajungă ţinta

Desăvârşirii, brusc s-a poticnit,

Căci chiar lângă odihna aşteptată,

Prin nerăbdare, a păcătuit.



El trebuia doar să vorbească stâncii,

Ca stânca să dea apă pe pământ,

Dar nu s-a mulţumit doar să vorbească,

Ci a lovit şi-aşa a fost înfrânt.



Şi dacă Moise, biruit odată,

N-a mai intrat de viu în Canaan,

Cum vom intra, noi, vii, în cerul slavei,

Când ne zborşim de-atâtea ori pe an?

.......

Profetul Moise a fost cel mai blând

Din toată lumea, ca Isus Cristos.

Dar într-o zi s-a pomenit lovind

În pieptul stâncii, iute, mânios.



De-aceea Domnul nu l-a mai lăsat

Să intre-n Ţara Sfântă, din pustie,

Şi nu fără de moarte l-a-nălţat

În paradisul Său, ca pe Ilie.