Poezie Omule…

"Multe lucruri minunate există, dar nimic nu-i mai minunat ca omul”

Sophocles



Păşune eşti de păşunat

Eşti capodoperă lăsat

Eşti iarbă moale pentru mulţi;

Pentru smeriţi, pentru desculţi.



Frumseţe eşti în lume pus,

Ca înger azi, mâine mai sus,

Neant în marele infinit

Şi un model desăvârşit.



Eşti râu de apă curgător

Ce izvorăşte din izvor.

Nu-ţi tulbura apa în jos

Pe lângă apa-i vreun setos.



Un pom pe lume eşti menit

Să odihneşti vreun obosit.

Şi pom cu poamă tu eşti dat

La trecător pentru gustat.



Nu eşti sălbatic-pom frumos -

Şi fructul îţi este gustos.

Coroana ta de poame-i plină

La ea mulţi trecători să vină.



Tu eşti colibă şi sălaş

În locul tău sărmani să laşi

Şi om tu eşti şi nu eşti câine,

Flămândului ca să dai pâine.



Tu eşti o floare, nu eşti spin,

De eşti ateu, de eşti creştin

Eşti foc pe timpul îngheţat,

Căldură la străin de dat.



Pod peste ape mari eşti pus

Să treacă omul cel supus

Şi de pe tine sa privească

Valuri ce fost-au sa-l lovească.



Tu eşti cărare printre stânci

Sa nu mai meargă om pe brânci

Eşti far de mare şi de port

Să fii văzut, să nu fii mort.