Poezie Omul

“O, om!.. ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume!

- De tot ce spui în scris sau grai,

De pilda ce la alţii-o dai…”

Traian Dorz



Fragment este de viitor

Printr-o pustie călător

Un călător pe o orbită

Speranţă-n trestie clădită

Frumuseţe-n lume şi adorat

Nimic ca om mai minunat

O funie peste-un abis

Care se rupe cum e scris

Un abur ce se ‘nalţă-n zări

Lumină până-n depărtări

Sub piatra veche funerară

Istorie mândră, milenară

Înger în acţiune, în vrere

Divin în gând şi în părere

Pe o fărâmă aşezat

Colţ de-univers poetizat

Un vis al umbrei pe pământ

Sfânt când îşi ţine al său cuvânt

Fiinţă-n aur poleită

Fum care trece-ntr-o clipită

O iarbă-n soare ce-i pălită

Sub arşiţă greu pârjolită.



Ce greu ca om să te numeşti

Când strângi comori-te îmbogăţeşti -

Fără bun simţ la mersu-n bine

Unealtă rea şi de ruşine

Fără bun simţ într-una trist

Când e pe valul egoist.