Poezie O, Doamne, numai Tu

(Psalm 139)

O, Doamne numai Tu mă cercetezi

Şi de departe gândul mi-l pătrunzi

Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi

De ochii Tăi nimic nu poţi să-ascunzi.



Şi nu-mi ajunge bine un cuvânt

Pe buze, că deja l-ai auzit,

Tu, Doamne Dumnezeul meu cel sfânt

Din faţă şi din spate m-ai păzit.



Şi tot ce faci e-atât de minunat

Că de puterea mea e mai presus

Şi-atâtea ştii că m-am înspăimântat

Şi-o tainică dorinţă-n gând mi-am pus.



De Duhul Tău departe unde pot

Ca să mă duc şi unde voi fugi

De faţa Ta? - În cer dacă socot

Că pot să fug şi-acolo Tu vei fi.



Şi printre morţi să fug de-aş încerca

Şi-acolo, iată şi acolo eşti.

Cu-aripile de zori dac-aş zbura

La margine de mare - mă găseşti!



Iar noaptea de va sta în jurul meu,

Lumina-n întuneric s-o îmbrâci

Şi-acolo, Doamne, străluceşti mereu

Şi-acolo în lumină Te prefaci.



Dar nu Te-am cunoscut îndeajuns...

Când viaţa mea pe zile-o numărai.

De Tine trupul meu n-a fost ascuns

Şi trup n-aveam şi totusi mă vedeai



În locul tainic unde-am fost făcut

Ca-n adâncimi de peşteri şi de vis

În mod ciudat cu viaţă m-ai ţesut

Şi-n cartea Ta-nainte eram scris.



Şi câte gânduri, Doamne fir cu fir-

De-aş sta să număr nu s-ar termina,

Când mă trezesc cu Tine eu respir,

O, cât de nepătrunsă-i calea Ta!



Şi vino, Doamne să mă cercetezi

Pe-un drum greşit de sunt Tu să mi-o spui

Şi când stau jos şi când mă scol Tu vezi,

Cum Tu eşti, Doamne, nimeni altul nu-i...



Amin!