Poezie O, apără-ţi steagul

O, apără-ţi steagul cu orişice preţ,

că-n el e izbânda şi ţinta credinţei

- cât steagul se 'nalţă şi arde măreţ

luptăm şi răzbatem crezând biruinţei.



O, apără-ţi steagul — oricine-i acel

ce-l ţine şi 'nalţă în fruntea oştirii

că-n steag e nădejdea; luptând pentru el

păstrezi cu toţi fraţii tăria unirii.



O, apără-ţi steagul! Cât steagul e sus

în el stă izbânda aprinsă şi tare,

cât steagul se pierde, puterea s-a dus:

ne pierdem cu toţii şi ţara ne moare.



O, apără-ţi steagul! Netrebnic e-acel

ce steagu-şi trădează, lovind purtătorul;

tu steagul să-ţi aperi — să mori pentru el.

— Păstrând unitatea, salvezi viitorul.



O, apără-ţi steagul, căci orice vrăjmaş

în steag dă cu pietre şi-n cel care-l ţine;

de steag să te-alături, nicicând să nu-l laşi

Când steagul ţi-l aperi, te aperi pe tine.



Hristos ne e Steagul, Biserica scut

Unirea puterea şi dragostea ţel.

Când aperi pe-acestea ţi-e Cerul avânt

şi-o veşnică slavă te-aşteaptă în el.