Poezie Nu Te mai las

M-am apucat cu mâna de poala hainei Tale

Cu nici un chip de-acuma nu Te mai las să pleci

Şi dacă mi s-ar pune nălucile în cale

Eu sunt a Ta, Isuse, eu sunt a Ta pe veci.



De multe ori din ceruri nu mai aud nimica,

Pe buzele închise nu-i poate un cuvânt,

De multe ori mă doare, de multe ori mi-e frică,

De multe ori mă clatin înveşmântată-n vânt.



Dar degetele mele de Tine se agaţă,

Nu Te mai las, Isuse, să pleci nu Te mai las,

Am rătăcit în lume, am rătăcit în viaţă

Dar poala hainei Tale, ea tot mi-a mai rămas...



Nu Te mai las, Isuse, nu mă mai las de Tine,

Să-mi steie înainte tot iadul cu năluci

Şi trupul să mi-l frângă, cu mâna mă voi ţine

De poala hainei Tale şi tot n-o să Te duci...