Poezie Plouă (1)

Plouă şi se aude cerul de tunete răscolit;

Pământul e săturat cu apă şi e fericit.

E bună apa, ploaia ce cade de sus,

O dă Dumnezeu pe pământ, îndeajuns.



El veghează peste toate să aducă împlinire

Într-un timp de cercetare ce ne vine cu iubire.

Vom vedea deci harul vieţii revărsat cu bogăţie

Să atingă tot ce-i viu şi să aducă mulţumire .



Ca şi ploaia care cade pe pământ în zi de vară,

Tot aşa noi aşteptăm, Duhul să ne umple iară.

Să nu ne uscăm ca iarba când rămâne fără apă.

Vine ploaia cea din ceruri şi astfel tot ce-i verde scapă.



Mulţumiri fie aduse Tatălui iubit din cer;

El cunoaşte nevoile noastre şi chiar orişice mister.

Ştie ceasul când să aducă după cum avem nevoie,

Ştie să întreţină viaţa, ştie să aducă ploaie.