Poezie Nu mi-e totuna

Nu mi-e totuna, Doamne, dacă-Ţi cânt

Din adâncimi de văi sau de pe stâncă,

Nu mi-e totuna dacă din pământ

Picioarele şi mâinile mi-s încă.



Nu mi-e totuna dacă mă închin

Cu noaptea-n ochi sau cu lumina-n pleoape,

Nu mi-e totuna când la Tine vin

De eşti departe sau de eşti aproape.



Nu mi-e totuna dacă-n faţa Ta

Mi-e inima curată sau murdară

Şi nu-i totuna, Doamne, de voi sta

La pieptul Tău sau voi rămâne-afară...



De-aceea plâng, de-aceea mă frământ

Şi iar Te rog să-mi dai putere, Tată,

Ca şi de-aş fi cu totul din pământ

Cu ea în trup de ceruri sunt legată.



Amin!