Poezie Nu mă satur să privesc

Nu mă satur să privesc

florile câte-nfloresc.

Nu mă satur până mor

să mă mir de taina lor.



Să mă mir din ce răsar

lacrimi de mărgăritar.

Să mă mir de unde vin

psalmii florilor de crin.



Nu mă satur să privesc

florile câte-nfloresc,

fiecare-n alt veşmânt

tors în taină din pământ.



Fiecare cu alt chip

tors din lut şi din nisip.

Fiecare cu-alţi fiori,

cu-alt parfum, alte culori.



Nu mă satur să privesc

florile câte-nfloresc,

să privesc şi să sărut

mâna care le-a făcut,



mâna ce le-a presărat

peste-o lume de păcat,

peste-o lume de noroi,

peste tine... peste noi...