Poezie Nu lăsa (1)

Nu-mi lăsa tristeţile pe umăr

Ia-mi povara, Isuse, din nou,

Ce mi-ar folosi să le mai număr

Când la toate m-am făcut ecou.



Stau şi mă frământ în miez de noapte,

Domnul meu şi lacrimile curg,

Ce desprind din cerurile coapte

Luminând zadarnic în amurg.



Nu lăsa tristeţea să m-atingă,

Nu lăsa-ntunericul în ea,

Nu-mi lăsa speranţa să se stingă

Astăzi când eşti Tu în viaţa mea.



Mă lovesc cu palmele de ceata,

Mă lovesc cu palmele de zid,

Când se face iarăşi dimineaţă

Într-o altă noapte mă închid.



Vin atâtea, vin să mă frământe

Şi le ştiu pe toate pe de rost

Nu lăsa, Isuse să te cânte

Doar ecoul celei care-am fost.



Vino şi atinge-mă pe umăr,

Ia-mi povara, Isuse-ndrăznesc

Să Te rog, nu mă lăsa să număr

Când atâta, Doamne, Te iubesc...



Amin!