Poezie Nu ascunde

(Fabulă)

Un creştin cică odată

Aşteptând un musafir

A luat nişte vopseau

Să dea peste ”coviltir”.

Era putred învelişul

Şi murdară căsulia

Cu noroi acoperită

Semăna cumva cu glia.

De ruşine că se vede

Început-a a lucra

Şi noroi şi putrezire

Peste tot acoperea.

Când aproape isprăvit-a

Lucrul care a început

Din departe al său prieten

Iată-l c-a şi apărut.

Dar nu bine poposise,

Se iscă furtună mare

Tot ce omul acoperise

Casă şi fereşti murdare

Apa a început să spele

Şi să deie din nou jos

Care e morala frate:

Nu ascunde de Hristos.