Poezie Nimeni nu va fi in stare (2)

NIMENI NU VA FI ÎN STARE...(2)



Nimeni nu va fi în stare

Să-mi răpească sfântul dor

O, ce binecuvântare

M-am legat de Salvator!



El mă întelege bine

Netezeste calea mea

În furtuni la mine vine

Si povara mi-o preia.



Lucifer îmi vrea pieirea

Vrea să stie că-s zdrobit,

Vrea să-mi fure fericirea,

S-am un trai neîmplinit,



De aceea îsi trimite

Solii lui cu-n plan perfid

S-am sperantele strivite,

S-am în mine numai vid.



Dar pe Stânca Izbăvirii

Pot să stau neînfricat,

Să cânt imnul multumirii,

Să resping valul turbat.



De-ar veni ostiri nebune

Să distrugă ce-am clădit

Le-ar trimite în genune

Al meu Tată preaiubit.



Cine să fie în stare

Să îmi ia ce-am adunat

Când cu Dumnezeul mare

Merg spre vesnicul Palat?



Când alunec mă sustine

Îmi preia durerea grea

Totdeauna e cu mine

Energie să-mi mai dea.



Urle marea-nfuriată

Nu mă tem! Stau linistit!

Luntrea mea e protejată

De Cîrmaciul iscusit.



Nimeni nu va fi în stare

Să-mi răpească sfântul dor

O, ce binecuvântare

C-am un sfânt Ocrotitor!



Gc/11 Martie, 2008