Poezie N-am să uit

N-am să uit, Isuse Doamne, niciodată

din ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,

n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,

bunătatea Ta şi grija-Ţi minunată,

c-am fost orb şi dintre morţi m-ai înviat!



N-am să uit când durerea era mare,

şi-am strigat să nu mă laşi, că nu mai pot,

n-am să uit cum mi-ai răspuns, cu ce-ndurare,

cum în noaptea cea mai neagră de-ntristare

mi-ai umplut de strălucire cerul tot...



N-am să uit cum ai răspuns Tu rugăciunii

când credeam că sunt mai singur şi uitat,

când cei dragi nu mai ştiau că sunt, nici unii,

când tânjeam de dorul soarelui şi-al lumii,

n-am să uit, Isuse Doamne, niciodat'...



Cât aş vrea să-Ţi pot aduce-o mulţumire

mai curată decât roua de pe crin

şi să-Ţi cânt un dulce cântec de iubire,

revărsat în stări de har şi fericire,

din potirul sfânt al rugăciunii plin!



– Cât aş vrea să pot să-Ţi cânt ca altădată

când era senin-senin tot cerul meu,

până nu plânsesem încă niciodată,

până n-aveam inima împovărată

– recunoscător eu Ţi-aş cânta mereu!



Dar acum, când după ani de pătimire,

eu îmi reamintesc de bunătatea Ta,

vreau să-Ţi cânt un cântec numai mulţumire,

dar, Isuse, Te rog iartă că-n neştire

mă trezesc că-mi scaldă lacrimi faţa mea.



O, mai dă-mi, Isuse Doamne, o primăvară

fără nori, fără plâns şi fără chin

şi dă-mi glasul fericit de-odinioară

să-Ţi aduc întreaga inimii comoară

în potirul sfânt al rugăciunii plin.



Şi-acest cuvânt doresc să-ţi fie-o mărturie

pentru toţi câți vor mai suferi cândva

ca să creadă-n Tine, Doamne, cu tărie

şi să strige către Tine din urgie

ca să-Ţi cânte-apoi ca mine slava Ta.