Poezie Moartea

“Moartea este originea unei alte vieţi”

Montaigne



Cel ce moare cade în viaţă

Viaţa priveşte-o ca un vis

Iar moartea trezirea ce-i în faţă

Origine înspre infern ori paradis.



E o despărţire a materiei de viaţă

Triumful sufletului, aceasta este ea

Obişnuieşte-te cu gândul ce-i în faţă

Moartea-i un bine când te va lua.



Fieştecare zi a vieţii noastre spun

E un pas făcut înspre trezire

E-o mângâiere dacă mori cu nume bun

Când îţi rămâne pe pământ o vie amintire.



Mulţi fug de moarte, dar aleargă după ea

Un muritor nu ştie el cât va trăi

Nici nu şti pe ce cale moartea i să-l ea

Nu-i sigur că în altă zi că n-o sfârşi.



Nici un muritor nu îşi cunoaşte ceasul

Aşteaptă moartea oriunde, oricând

Refugiu este când mizerabilii dau glasul

Deci nu trăi cu îngrozitorul gând.



Să-ţi fie moartea pe măsura vieţii tale

Atâta doar pe lumea asta să doreşti

Căci nu-ţi ia daruri moartea când apare

Dar nu-i totuna câine de sfârşeşti.