Poezie Mielul

L-au găsit miraţi păstorii,

într-o iesle, înfăşat.

Şi, nestăvilind fiorii,

până se iviră zorii,

s-au rugat.



Iar apoi când pe cărare

se-ntorceau sub roşii nori,

le punea o întrebare

mintea lor neştiutoare

de păstori.



— Cum? părea un glas că-ngână.

Fiul Slavei, tocmai El,

să Se nască în ţărână,

pe pătuţ de fân la stână,

ca un miel?...



Nici o şoaptă din tărie.

Cerul sfânt părea ascuns.

Şi-au trecut ani mulţi, se ştie,

când un glas dădu-n pustie

un răspuns.



— Iată Mielul fără pată,

Cel din staulul de oi,

Care-Şi frânge fără plată,

viaţa Lui nevinovată,

pentru noi!



Iată Mielul fără vină!

Miel tăcut şi răbdător.

Azi e Mielul ce suspină,

mâine-L vom vedea-n Lumină,

ca Păstor!