Poezie Menirea credinciosului

Un credincios poartă sarcina altora tot mereu (Gal. 6:2)

El poartă ocară pentru Dumnezeu (Ps. 69:7)

Ş-un credincios e plin cu Duhul Sfânt (Efes. 5:18)

Cu roada neprihănirii pe acest pământ (Filip. 1:11)



Cu mângâiere, râvnă şi cu bucurie (2 Cor. 7:4; Rom. 12:11; 2 Tim. 1:4)

Cu plinătatea Tatălui din veşnicie (Efes. 3:19)

Cu vlagă-i plin şi multă mângâiere (Mica 3:8; 2 Cor. 7:4)

Cu Har de sus, blândeţe şi putere (Fapte 6:8; Tit 3:2; Mica 3:8)



Menirea lui e să vestească pe Isus (Fapte 17:3)

Tot planul Creatorului cum este spus (Fapte 20:27)

Viaţa veşnică şi adevărul bucuros (1 Ioan 1:2; Prov. 8:7)

Şi bogăţia nepătrunsă a Lui Isus Hristos (Efes. 3:8)



Şi pacea să vestească, Calea Mântuirii (Isaia 52:7; Fapte 16:17)

Şi Calea dreaptă unde au umblat martirii (Prov. 9:15)

Ş-un credincios se roagă neîncetat (1 Tes. 5:17)

Cu mâini curate şi cu cap plecat (1 Tim. 3:8; Ps. 35:13)



Fierbinte-n Duh şi adevăr, luptând (Iac. 5:16; Ioan 4:24)

Iertând pe toţi, pe toţi iubind (Marcu 11:25)

Cu faţa la pământ mai poate a se ruga (Ezra 10:1)

Luptând în rugăciune ziua şi noaptea (Rom. 15:30; Neemia 1:6)