Poezie În suflet când mi-a răsărit

În suflet când mi-a răsărit



În suflet când mi-a răsărit

Sămânţa Sfântului Cuvânt,

Pentru a fi-n noul legământ

Prin har şi jertfă întocmit,

Am mulţumit Doamne Isuse

Pentru-adevărurile spuse

Prin care pot fi mântuit!



În suflet când mi-a răsărit

Iubirea Ta, cea salvatoare

Prin jertfa cea ispăşitoare

Ca-n veci să pot fi izbăvit,

Ţi-am consacrat toată fiinţa

Privind cu drag făgăduinţa,

Că-n veci am să fiu fericit!



În suflet când mi-a răsărit

Lumină sfântă din Calvar,

Ce n-are margini nici hotar

În planul de-a fi mântuit,

Gându-am îndreptat la cruce

Unde în susurul cel dulce,

Tu pentru mine-ai suferit!



Mi-ai arătat prin răstignire

C-ai luat povara întregii lumi,

C-al ei păcat Tu Ţi-l asumi

Prin propria-Ţi neprihănire,

Ce o oferi, spre-a fi salvată

Din soarta-i cea blestemată

Prin marea şi sacra-Ţi iubire!



Flavius Laurian Duverna

13 octombrie 2012