Poezie Magii

Aţi pornit, ca ieri,

Magilor stingheri,

Către-o iesle-n care

S-a născut sub soare,

Visul scump al lumii,

Izbăvirea humii...



Aţi pornit, purtând

Flăcări mari de gând

Şi-aţi tot mers, cu-o stea,

Cale lungă, grea,

Cale neumblată:

Iată steaua, iată,

Steaua lucitoare,

Călăuzitoare,

Steaua care-ndrumă

Biata noastră spumă,

Arătând iubirii

Ieslea mântuirii!

N-aţi cătat la vreme

Magilor cu steme,

N-aţi ţinut la trepte

De măriri nedrepte,

Ci-aţi lăsat onoruri,

Voi, eterne doruri,

Şi-aţi plecat tustrei

Către pruncul, ce-i

Hărăzit din cer,

Lerui Doamne, Ler,

Să ne scape viaţa,

Să ne-alunge ceaţa,

Să ne-nalţe visul,

El, Isus, trimisul

Sfânt al veşniciei,

Copilul Mariei...

Aţi plecat tustrei,

Cu desagii grei,

Daruri aducându-I,

Slavă înălţându-I,

Şi cântând de zor

Cu cerescul cor:

— Pace pe pământ,

Luminos avânt,

Pace şi-nfrăţire

Peste omenire!

Astăzi S-a născut

Cel făr-de-nceput,

Pruncul sfânt, Isus,

Coborât de sus...

O, de-am vrea şi noi,

Inimi reci, de sloi,

Să uităm oftatul,

Să lăsăm păcatul,

Să ne doară rana —

Şi cu năzdrăvana

Stea, să mergem azi,

Roşi de-un vechi necaz

Şi-n genunchi căzând,

Cu lacrimi plângând,

Lângă ieslea Lui,

Ieslea Domnului,

Să-L rugăm supus:

Iartă-ne, Isus!

Să-I şoptim cu dor:

Scump Mântuitor!

O, de-am vrea, de-am vrea

Să-I dăm inima,

El ne-ar preschimba

Şi ne-ar îmbrăca

Numa-n alb de nea,

Ca, în veac de veac,

Să-I cântăm cu drag,

Cel mai cald colind,

Cel mai tainic gând:

— Te iubim, Isus,

Te iubim nespus,

Fiindcă ne-ai adus

Darul mântuirii,

Pârga fericirii,

Zestrea nemuririi...

Doamne, Te iubim

Şi Te preamărim

Până-n veci. Amin!