Poezie Lipeşte-mi, Doamne, sufletul...

Geneza 29,34



Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine

mai mult ca floarea veşnică pe stânci.

Să uit de ani, de lume şi de mine,

privind adânc în ochii Tăi adânci.



Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,

din visul meu să nu mă mai deştept,

să simt şi taina slăvilor senine,

şi inima de om ce-Ți bate-n piept...



Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,

ca pe-un levit de-altarul său divin,

să n-am nici plug în văi, nici holde pline,

ci Tu să-mi fii şi pâne-n veci şi vin!



Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,

ca pe-o mireasă smulsă de la greu.

Ridică-mă din valea de suspine

şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...