Poezie Cuvântul viu

Cuvântul viu



Cuvinte-neghină din suflete uscate,

Departă-le Doamne pe toate, deşarte,

Şi lasă să curgă cu voia de Sus,

Cuvânt de iubire cântat... Isus!

***



E sol al gândirii Cuvântul,

Revărsul inimii din multul,

E vocea ce sfărâmă bariere,

E sunet ce răsare din tăcere!



Vorbirea tăcută cu sfinţii,

Repaos blând în somnul minţii,

Ce naşte cuvinte de slavă şi cânt,

Bucurie şi pace pe calea-Cuvânt,



E viu Cuvântul, lumina nestinsă,

În inimi văpaie de rugă aprinsă,

Gândirii este paşnic vestitor,

Cărare înspre drumul faptelor.



Urzeală este-n socotinţa minţii,

E miezul de sămânţa a credinţei,

Un fagure prin Harul răspândit,

Merindea este, la sufletul lihnit!



E flacăra arzândă, necuprinsă,

Născută din puterea preasfântă,

Lumină veşnic strălucindă,

În suflete lumină licărindă!



Desăvârşit de-odată şi clădit,

Pusă putere şi poruncă în Cuvânt,

Modelul sfânt, Isus, S-a pogorât,

Şi pentru noi prin moarte a trecut!



Un râu de apă vie, Izbăvitor,

Lumină pe cărarea spre izvor,

Biruitor al morţii de pe cruce,

Slăvita Învierea Sa, ne-aduce!

***



Aievea-întruchipat Domnul Isus,

Din dragostea şi pronia de Sus,

La flacara măreaţă ne încălzeşte,

Ca să răzbim spre lumile celeste!





29.07.2008