Poezie La Tine vin, Doamne

Psalm 71

La Tine vin, Doamne şi-mi caut scăparea

Şi-n veci de ruşine eu n-o să rămân

Păzeşte-mă, Doamne, păzeşte-mi cărarea

În viaţa mea, Doamne, fii veşnic stăpân.



Fii stânca la care să fug totdeauna,

Cetatea în care să scap de cel rău

De când eram tânăr cu Tine-am fost una,

Din pântecul mamei ştiam că-s al Tău.



Pe Tine Te laud, o, laudă Ţie

Şi ca o minune-am ajuns pentru toţi

Slăvit să fii, Tată, slăvit pe vecie,

Iubeşte-mă, Doamne, de vrei şi socoţi.



Că poate sunt vrednic; iar când bătrâneţea

Mi-a frânge puterea cu aripa sa

Să nu mă laşi, Doamne, alungă-mi tristeţea,

De faţa Ta sfântă Tu nu mă lăsa.



Căci, iată, vrăjmaşii vorbesc despre mine

Şi cei ce-mi vor viaţa vorbesc între ei

Zicându-şi: pierdut e şi Domnul nu vine

Să-l scape, deci haideţi, loviţi cu temei!



O, vino degrabă, adu-mi ajutorul

La Tine strig, Doamne, mă rog şi mă-nchin

De Numele-Ţi mare va şti tot poporul

Şi cei care-s astăzi şi cei care vin.



Şi chiar bătrâneţea căruntă şi lungă

Să vie, cu Tine eu nu voi pieri

Dreptatea Ta, Doamne, în cer o s-ajungă

Nu-i nimeni ca Tine şi nici nu va fi.



Prin multe necazuri trecut-am, dar iară

Speranţa şi viaţa ne-ai dat-o-napoi,

Adânc de pământuri de-ar vrea să ne ceară

Tu stai împotrivă, Tu stai lângă noi.



Înalţă-mi mărimea, întoarce-Te, pune

Pe fruntea mea mâna Ta blânda şi eu

Cu harfa şi gura la toţi le voi spune

Tu, Sfinte-al lui Iacov, Tu eşti Dumnezeu!



Amin!