Poezie În zadar străluce luna

În zadar străluce luna pentru cine doarme dus,

În zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus

Şi-n zadar se află omul când e timpul prea târziu

Şi-n zadar cânţi pocăinţă la un capăt de sicriu.



În zadar îţi sună glasul către surdul înrăit,

În zadar araţi lumina către orbul cel voit,

În zadar spui de iertare celor care n-o doresc

Şi-n zadar arunci iubirea celor ce-o dispreţuiesc.



În zadar te crezi mai mare când zideşti pe cei nedrepţi.

Vine repede şi pumnul ce ţi se va pune-n piept

Şi-n zadar te crezi puternic împotriva lui Hristos

Chiar 'napoia ta-i acela ce-o să te trântească jos.



În zadar s-a dat pe cruce preţul sângelui divin

Pentru cei ce ce-L tot alungă, pentru cei ce tot nu vin

Şi-n zadar vor plânge veşnic în adânc cei ce-au ajuns

Cui nu I-a răspuns lui Domnul, nici El nu-i va da răspuns.