Poezie Fără dragoste

Chiar de-aş vorbi în limbi îngereşti

într-o cadenţă uluitoare

plimbând aurite cuvinte-n caleşti

cu roţi de metafore zvelte, prin soare,



şi chiar dacă ars m-aş lăsa

martir luminând ca o ritmică torţă

pentru că m-ar prea apăsa

umanismul, în inimă,

strângându-mă în cămaşă de forţă,



chiar de-aş cunoaşte nedezlegatele taine,

ştiinţa întreagă s-o ştiu pe de rost

orfanului de i-aş da

multvisatele haine

iar eu de-aş umbla-n dezbrăcare

şi post,



chiar dacă viaţa, zilnic mi-aş da-o

pe-o golgotă, (bard) sângerând,

ori lumea cu blândeţe şi rost aş ara-o

în rod, omenie,

catharsis

având



nu sunt nimic

nu sunt nimic

poate zăngănitoare aramă,

poate fals licurici

hazardându-mă-n dramă...



aş fi un ...creştin împăiat...

...pacoste...

n-aş fi nimic fără dragoste!